Blog

Te caut prin vis, prin tăceri de argint, Pe buze port dorul ca pe-un foc ce-l aprind, Și știu că oricâte lacrimi s-ar stinge-n drum,

Pe sub poartă veche, de lemn și tăceri, Se-ascund printre flori amintiri și dureri. Miros de trandafiri plutește domol...

Te plâng toate păsările Și cerul fumuriu, se pierde-n zare, Ploaia se-apleacă peste pământ, la vale...

Îmi place când taci Să-ți ascult gândurile, Să-ți aud frământările...

Câmpul... o partitură nescrisă în care spicele cântă fără gură...

Vara... nu era vară, era o rană caldă deschisă în cerul trupului meu. Pe o pajiște de gânduri...

În arșița blândă, ce cade tăcută, Pajiștea-și leagănă floarea crescută, Câmpuri cu spice de grâu fremătând...

Cățelușul mic pufos, A găsit pe drum un os...

Vara coboară pe pământ domoală, Cu pași de aur și lumină goală, Îmbracă totu-n straie strălucitoare ...

Învăluie seara-n dulce mireasmă, Când iasomia-și-ntinde suav parfum, Un surâs se naște-n noaptea caldă...

Cireșele de mai își împart candoarea, Sub cerul blând, cu soare și cu zâmbet...