Pe sub poarta veche, de lemn și tăceri,
Se-ascund printre flori amintiri și dureri.
Miros de trandafiri plutește domol,
În aerul cald, ca un vis fără gol.
Florile-și spun povești în șoapte ușoare,
Sub o adiere de vânt călătoare.
Noaptea își scutură stelele-n păr,
Și-n inimi aprinde un adânc fior.
Sunt nopți de vară, cu timp legănat,
Când gândul se pierde sub cerul înstelat.
Secundele curg, tăcute, ușor,
Și-n zare tresaltă o rază de dor. (Autor: Ionela Chircu)