Am lăsat cerul neînceput
și pârguit a prin închinare.
Emoțiile erau de neabătut,
dar nu aveau suflet pentru cuvinte,
căci erau negre și albe
și limpezi pe dinăuntru și calde,
ca lacrimile înnodate de sete.
Mă opream bătrână la aceleași poteci,
neschimbați, pașii, urmărindu-mă
cu biografia unui poem din care nu mai pleci. (Autor: Rodica Oniga)