Te plâng toate păsările
Și cerul fumuriu, se pierde-n zare,
Ploaia se-apleacă peste pământ, la vale,
Și-și spală tăcerile-n sufletul meu, ca o boare. Un sărut de vânt mi-a adus un gând, Tremurând ușor, ca o umbră umblând,
Pe aripi de ploaie, timpul s-a stins,
Într-un răsărit mut de dor nestins. În cenușiul serii se-mpletesc dorințe,
Și-n șoapte reci se scaldă amintiri și credințe,
Pământul răsuflă adânc sub pașii mei,
Iar sufletul plânge în ritm de ploaie, hei, hei... Un sărut pierdut se duce spre zare,
Cu gândul meu, căutând alinare,
În lumea tăcerii ce-a devenit casă,
Te plâng toate păsările... Și cerul tace, pe umeri îmi apasă. (Autor: Ionela Chircu)