Pe lespezi de piatră
cad lacrimi fără vină
și le urmăresc zborul răsucit
măcinat de adânca neodihnă,
Încerc să trezesc altă amăgire
să fiu o parte de stele,
în care aducerea-aminte curge sub piele.
S-a prelungit în strâmbe decenii
vorba monștrilor flămânzi de milenii,
vorba suferințelor sufletului care geme
el caută un moment prea devreme, prea devreme. (Autor: Rodica Oniga)