În adierea serii se strecoară nostalgie,
O șoaptă blândă anunță altă zi.
E clar… vara pleacă încet, în tăcere,
Și lasă-n urmă doar dor și mistere.
Rămas bun, soare! Rămas bun, căldură!
Pe câmpurile goale, spicele de grâu de ieri, cu fruntea lor matură,
Se prefac acum în pâinea curată,
Hrana de pe masă, cu trudă adunată.
Amintirile serilor lungi sunt încă vii,
Ca stelele ce ard pe cer târzii.
Florile ce odihnesc cuminți,
Își dorm somnul blând, cu vise fierbinți.
Și în tăcerea blândă ce-nvăluie natura,
Simt cum trece timpul, cum se scutură făptura.
Acest sfârșit de vară, cu dorul său tăcut,
Lasă-n sufletul meu, urme ce n-am știut. (Autor: Ionela Chircu)