Blog

Gingașă, magnolie, suflet de mătase, Te deschizi în raze blânde și sfioase.

Înmiresmat și alb imaculat, Plutește-n aer, lin și neîntinat.

Frumoasă și, sublimă primăvară, Am atâtea să îți spun,

Primăvară capricioasă, cât ești de frumoasă, Dar și de mofturoasă!

Tu, lumina nopții ce săruți fiecare fir de iarbă, Pământul transformându-l într-o coală albă...

Ninge, ninge peste sat, Totul e îmbrăcat în alb! Fulgi de zahăr cad ușor,

Tu, lumina lunii ce săruți fiecare fir de iarbă, Pământul transformându-l într-o coală albă, Creionând simfonii în tăcere,

Dincolo de noapte, unde tăcerea plânge, Unde umbra timpului în liniște frânge, Acolo, în dorință, mă pierd în tăcere...

Cu gândul cutreier ca un voiajor, Pământul sub tălpi răsună gol. Astăzi mai sunt doar un spectator

Ieri, pe la apus de soare, O bătrână sta de prispă, Și cu vocea-i tremurândă, galeșă și tare tristă,

Moș Crăciun, că tot ești atât de bun, Iată, vreau acum să-ți spun: Te-aștept cu dor și nostalgie, Să-mi aduci iar bucurie.

Vino să împodobim, bradul de Crăciun, Să-l umplem de lumină, în seara sfântă de Ajun. Cununa să i-o înfrumusețăm cu steluțe argintii, Care strălucesc în noaptea senină, ca visele împlinite, vii.