Blog

Pe sub poartă veche, de lemn și tăceri, Se-ascund printre flori amintiri și dureri. Miros de trandafiri plutește domol...

Te plâng toate păsările Și cerul fumuriu, se pierde-n zare, Ploaia se-apleacă peste pământ, la vale...

Îmi place când taci Să-ți ascult gândurile, Să-ți aud frământările...

Câmpul... o partitură nescrisă în care spicele cântă fără gură...

Vara... nu era vară, era o rană caldă deschisă în cerul trupului meu. Pe o pajiște de gânduri...

În arșița blândă, ce cade tăcută, Pajiștea-și leagănă floarea crescută, Câmpuri cu spice de grâu fremătând...

Cățelușul mic pufos, A găsit pe drum un os...

Vara coboară pe pământ domoală, Cu pași de aur și lumină goală, Îmbracă totu-n straie strălucitoare ...

Învăluie seara-n dulce mireasmă, Când iasomia-și-ntinde suav parfum, Un surâs se naște-n noaptea caldă...

Cireșele de mai își împart candoarea, Sub cerul blând, cu soare și cu zâmbet...

Te caut în zori, te caut târziu, Pe drumuri pustii, sub cerul fumuriu. Te caut în oameni, în chipuri străine...