Nevăzutul cuțit al morții
cade nesupus peste gratii.
Numai o anume căutare
i-ar putea înțelege încâlcitele ecuații.
Suferința de a citi gândul
în litere mute ne desface rândul.
Și din insomnie în insomnie
întoarcerile din versuri devin feerie.
De la poezie în poezie,
așteptările ne mor tot în cuvinte,
începute, vremelnic alungate cuminte,
mai libere pe pământ,
dezlegate, ca să nu fie uitate. (Autor: Rodica Oniga)