Ce capricioasă ești, toamnă frumoasă,
Cu rochia ta galben-arămie,
Când blândă, caldă și luminoasă,
Când tristă, rece și cenușie.
Ba râzi în soare peste zare,
Ba vii cu ploaie și răcoare,
Apoi te-ascunzi după un nor,
Purtat de-un vânt călător.
Mai ieri era cald,
Azi ne cuprinzi cu-un frig ca un fald,
Dar tu, toamnă, vii fără să ceri,
Și ne chemi să-ți fim oaspeți vremelnici.
Prin crengi ușoare, legănate,
Îngălbenești frunzele rând pe rând,
Care, de vânturi scuturate,
Aștern covor nou pe pământ.
Tu, toamnă, care ne înveți
Că schimbarea poate fi un dar,
Că după răcoroase dimineți
Se-ascunde-un soare, chiar și-ntr-un nor amar.
Și printre ploi, și printre vânt,
Cu frunze ce se-aștern ușor,
Toamnă, ne scrii pe-acest pământ
Povestea ta de vis și dor. (Autor: Ionela Chircu)