Gustul sângelui, gust de blestem
parcă respiră, parcă mă bate,
în deșertul pe care-l chem
spre îndelunga și fără ieșire cetate.
Voi, vânătorii vremurilor mele
ispitiți de flautul hoinar,
pașii țintesc neștiutele iele,
tot mai strâmt, tot mai rar...
Umbre de întuneric rup întrebări,
limba lor nu încape poetul,
pacea lui scrie înțelesuri, cel ce învinge este doar poetul... (Autor: Rodica Oniga)