Poezii de dragoste

Pe sub poartă veche, de lemn și tăceri, Se-ascund printre flori amintiri și dureri. Miros de trandafiri plutește domol...

Te plâng toate păsările Și cerul fumuriu, se pierde-n zare, Ploaia se-apleacă peste pământ, la vale...

Îmi place când taci Să-ți ascult gândurile, Să-ți aud frământările...

Te caut în zori, te caut târziu, Pe drumuri pustii, sub cerul fumuriu. Te caut în oameni, în chipuri străine...

Dincolo de noapte, unde tăcerea plânge, Unde umbra timpului în liniște frânge, Acolo, în dorință, mă pierd în tăcere...

Cu gândul cutreier ca un voiajor, Pământul sub tălpi răsună gol. Astăzi mai sunt doar un spectator

Ce cald e în sufletul tău! M-aș furișa acolo, să fiu cu tine, mereu. Inima să ți-o aud bătând, Gândurile să ți le ascult,

Soarele mă răsfață cu clădura lui, Respir adânc și simt, sărutarea cerului. O boare de vânt înmiresmat mă înconjoară, Pământul reînvie, ca odinioară.