Vara coboară pe pământ domoală,
Cu pași de aur și lumină goală,
Îmbracă totu-n straie strălucitoare,
Și-n suflet așterne foc și sărbătoare.
Galbenă, caldă, peste tot se-ntinde,
În valuri moi, pe câmpuri se aprinde,
Și-n miez de zi, sub cerul fără nori,
Se scaldă-n zâmbete și cânt de flori.
Pe lacuri cristaline vântul bate,
În valuri mici, cu umbre jucăușe-n spate.
Copiii sar în apă, fericiți,
Iar pescărușii strigă, neobosiți.
Pe drumuri prăfuite trec căruțe,
Cu fân uscat și flori puse-n genți drăguțe.
Oamenii veseli râd în bătătură,
Cu soarele în ochi și inimi vâlvătaie de căldură.
Se-aude cântec de pasăre-n zăvoi,
Iar greierii dau seara tonul, mai apoi
În liniștea ce cade peste vii,
Mireasma fânului urcă-n zări târzii.
Sub bolți de tei, bătrânii spun povești,
Copiii fug prin iarbă, mici, firești,
Și viața curge lin, fără grăbire,
În vraja verii, plină de iubire.
Și totu-i viu: culori, miros și zare,
O explozie de timp și sărbătoare.
E vara, regina luminii din vis,
Un anotimp ce cântă și s-a scris. (Autor: Ionela Chircu)