În arșița blândă, ce cade tăcută,
Pajiștea-și leagănă floarea crescută,
Câmpuri cu spice de grâu fremătând
Sub vântul ce trece ușor, murmurând.
Holdele poartă parfum de visare,
Rodul adună din trudă și soare,
Din palmele crăpate, arzând de dorință,
Se naște-n tăcere o sfântă credință.
Pe dealuri, sub cerul senin, fără teamă,
Țăranii tresaltă cu inimă-n vamă,
E bucurie, e-o dulce exaltare,
În fiecare fir ce pârguit apare.
Și-n sufletu-mi plin de-a luminii chemare,
Se-aprinde o notă de dor visătoare,
Căci vara-i o strofă dintr-un cântec rar,
Ce curge prin inimi, domol, secular. (Autor: Ionela Chircu)