Primăvară capricioasă, cât ești de frumoasă,
Dar și de mofturoasă!
Azi ne răsfeți cu un zâmbet cald și o duioasă îmbrățișare,
Mâine, cu nori negri și ploaie rece, ne trimiți la culcare.
Ieri, totul parcă era de vis,
Pomii înfloriți,
Cu rochițe albe, roze garnisiți
Și mult verde împodobiți,
Aerul înmiresmat,
Tot ce ne înconjoară era parfumat.
Iar acum, mergând pe drum,
Tremurăm pe caldarâm,
Ținem capetele plecate,
Tușim, strănutăm și ne rugăm de sănătate.
Știu, draga mea, tu ești ca un copil jucăuș,
Care azi râde, iar mâine se supără ștrengăruș.
Ne furi zâmbetul, dar ni-l aduci înapoi,
Peste câteva clipe, iar ne bucuri cu raze noi,
Cu un soare jucăuș, dar și vânt cu putere,
Ne aduci înapoi la viață, în ciuda mângâierii grele.
Și repede te ascunzi sub nori înfricoșați,
Ne arăți frumusețea ta, dar și umbrele care ne gonesc isterizați.
Oh, primăvară capricioasă, iubită și neînțeleasă,
De ce ne dai atât de multe în această viață? (Autor: Ionela Chircu)