Mă învăluie seara-n dulcea-i mireasmă,
Când iasomia-și-ntinde suav parfum,
Un surâs se naște-n noaptea de aramă,
Și bucurie curge lin ca miere-n tainic drum.
Printre petale-albe tremură aievea lumină,
Șoapta serii adună visul în prag,
Iar inima tresaltă-n magie deplină,
Sub vraja dulce-acrișoară de drag.
În grădina tăcută, umbra se-ntinde,
Frunzișul șoptește taine de dor,
Mierea clipei picură, lin se-ascunde,
Și râsul tău răsună ca un fior.
Sub bolta-nstelată, aroma plutește,
Învăluie gânduri-n valuri de dorință,
Un surâs, o șoaptă, un fior ce crește,
Și bucurie răsare din fericire aprinsă.
Mierea amintirii în suflet se revarsă,
Iasomia păstrează ecoul vieții tale,
Fiecare clipă-n zbor ușor se varsă,
Într-un dans sublim, sub stele regale. (Autor: Ionela Chircu)