Înmiresmat și alb imaculat,
Plutește-n aer, lin și neîntinat.
Un nor de flori ce-n soare strălucește,
Ca o ninsoare blândă ce-nvie și-ncălzește.
Adie vântul – parfumul se strecoară,
Dulce, suav, ca-ntr-o primăvară,
Miere și soare, fragedă lumină,
Un vis ce-n suflet încet se anină.
Miros de suflet, de dor și de zori,
De vânturi ușoare, de zile cu flori,
O clipă-mbătătoare, ce stă și rămâne,
Ca amintirea primăverii în gând și-n suspine. (Autor: Ionela Chircu)